glorificator
Latin
Verb
glōrificātor
- second/third-person singular future passive imperative of glōrificō
Romanian
Etymology
Borrowed from French glorificateur. By surface analysis, glorifica + -tor.
Pronunciation
- IPA(key): /ˌɡlo.ri.fi.kaˈtor/
- Hyphenation: glo‧ri‧fi‧ca‧tor
Adjective
glorificator m or n (feminine singular glorificatoare, masculine plural glorificatori, feminine and neuter plural glorificatoare)
Declension
| singular | plural | |||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
| nominative- accusative |
indefinite | glorificator | glorificatoare | glorificatori | glorificatoare | |||
| definite | glorificatorul | glorificatoarea | glorificatorii | glorificatoarele | ||||
| genitive- dative |
indefinite | glorificator | glorificatoare | glorificatori | glorificatoare | |||
| definite | glorificatorului | glorificatoarei | glorificatorilor | glorificatoarelor | ||||