glorificatus
Latin
Etymology
Perfect passive participle of glōrificō.
Participle
glōrificātus (feminine glōrificāta, neuter glōrificātum); first/second-declension participle
Declension
First/second-declension adjective.
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | feminine | neuter | masculine | feminine | neuter | ||
| nominative | glōrificātus | glōrificāta | glōrificātum | glōrificātī | glōrificātae | glōrificāta | |
| genitive | glōrificātī | glōrificātae | glōrificātī | glōrificātōrum | glōrificātārum | glōrificātōrum | |
| dative | glōrificātō | glōrificātae | glōrificātō | glōrificātīs | |||
| accusative | glōrificātum | glōrificātam | glōrificātum | glōrificātōs | glōrificātās | glōrificāta | |
| ablative | glōrificātō | glōrificātā | glōrificātō | glōrificātīs | |||
| vocative | glōrificāte | glōrificāta | glōrificātum | glōrificātī | glōrificātae | glōrificāta | |