gornic
Romanian
Etymology
Borrowed from Old Church Slavonic горъникъ (gorŭnikŭ).
Noun
gornic m (plural gornici)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | gornic | gornicul | gornici | gornicii | |
| genitive-dative | gornic | gornicului | gornici | gornicilor | |
| vocative | gornicule | gornicilor | |||