grippan
Old English
Etymology
From Proto-Germanic *gripjaną.
Pronunciation
- IPA(key): /ˈɡrip.pɑn/
Verb
grippan
Conjugation
Conjugation of grippan (weak, class 1)
| infinitive | grippan | grippenne |
|---|---|---|
| indicative mood | present tense | past tense |
| first person singular | grippe | gripede |
| second person singular | gripest | gripedest |
| third person singular | gripeþ | gripede |
| plural | grippaþ | gripedon |
| subjunctive | present tense | past tense |
| singular | grippe | gripede |
| plural | grippen | gripeden |
| imperative | ||
| singular | gripe | |
| plural | grippaþ | |
| participle | present | past |
| grippende | (ġe)griped | |