gropiță

Romanian

Etymology

From groapă +‎ -iță (diminutive suffix).

Noun

gropiță f (plural gropițe)

  1. diminutive of groapă (hole)
  2. (in cheek) dimple

Declension

Declension of gropiță
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative gropiță gropița gropițe gropițele
genitive-dative gropițe gropiței gropițe gropițelor
vocative gropiță, gropițo gropițelor