grotă
See also: grota
Romanian
Etymology
Borrowed from French grotte. Doublet of criptă.
Pronunciation
- IPA(key): /ˈɡro.tə/
- Rhymes: -otə
- Hyphenation: gro‧tă
Noun
grotă f (plural grote)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | grotă | grota | grote | grotele | |
| genitive-dative | grote | grotei | grote | grotelor | |
| vocative | grotă, groto | grotelor | |||
See also
References
- “grotă”, in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language) (in Romanian), 2004–2025