hâjuț
Romanian
Etymology
From hâj + -uț.
Noun
hâjuț n (plural hâjuțuri)
- diminutive of hâj
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | hâjuț | hâjuțul | hâjuțuri | hâjuțurile | |
| genitive-dative | hâjuț | hâjuțului | hâjuțuri | hâjuțurilor | |
| vocative | hâjuțule | hâjuțurilor | |||
References
- hâjuț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN