hârdăuț
Romanian
Etymology
From hărdău + -uț.
Noun
hârdăuț n (plural hârdăuțe)
- diminutive of hărdău
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | hârdăuț | hârdăuțul | hârdăuțe | hârdăuțele | |
| genitive-dative | hârdăuț | hârdăuțului | hârdăuțe | hârdăuțelor | |
| vocative | hârdăuțule | hârdăuțelor | |||