hărțui

Romanian

Etymology

From harță +‎ -ui.

Verb

a hărțui (third-person singular present hărțuiește, past participle hărțuit) 4th conjugation

  1. to harass

Conjugation

    conjugation of hărțui (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a hărțui
gerund hărțuind
past participle hărțuit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present hărțuiesc hărțuiești hărțuiește hărțuim hărțuiți hărțuiesc
imperfect hărțuiam hărțuiai hărțuia hărțuiam hărțuiați hărțuiau
simple perfect hărțuii hărțuiși hărțui hărțuirăm hărțuirăți hărțuiră
pluperfect hărțuisem hărțuiseși hărțuise hărțuiserăm hărțuiserăți hărțuiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să hărțuiesc să hărțuiești să hărțuiască să hărțuim să hărțuiți să hărțuiască
imperative — tu — — voi —
affirmative hărțuiește hărțuiți
negative nu hărțui nu hărțuiți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.