halcă
Romanian
Etymology
Borrowed from Hungarian halk (“sliver, chip”).
Noun
halcă f (plural hălci)
Declension
singular | plural | ||||
---|---|---|---|---|---|
indefinite | definite | indefinite | definite | ||
nominative-accusative | halcă | halca | hălci | hălcile | |
genitive-dative | hălci | hălcii | hălci | hălcilor | |
vocative | halcă, halco | hălcilor |