halcă
Romanian
Etymology
Borrowed from Hungarian halk (“sliver, chip”).
Noun
halcă f (plural hălci)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | halcă | halca | hălci | hălcile | |
| genitive-dative | hălci | hălcii | hălci | hălcilor | |
| vocative | halcă, halco | hălcilor | |||