halcățea
Romanian
Etymology
From halcată + -ea.
Noun
halcățea f (plural halcățele)
- diminutive of halcată
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | halcățea | halcățeaua | halcățele | halcățelele | |
| genitive-dative | halcățele | halcățelei | halcățele | halcățelelor | |
| vocative | halcățea | halcățelelor | |||
References
- halcățea in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN