haraci
Romanian
Etymology
Borrowed from Ottoman Turkish خراج (haraç), from Arabic خَرَاج (ḵarāj).
Noun
haraci n (plural haraciuri)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | haraci | haraciul | haraciuri | haraciurile | |
| genitive-dative | haraci | haraciului | haraciuri | haraciurilor | |
| vocative | haraciule | haraciurilor | |||