hinteuș

Romanian

Etymology

From hinteu +‎ -uș.

Noun

hinteuș n (plural hinteușe)

  1. diminutive of hinteu

Declension

Declension of hinteuș
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative hinteuș hinteușul hinteușe hinteușele
genitive-dative hinteuș hinteușului hinteușe hinteușelor
vocative hinteușule hinteușelor

References

  • hinteuș in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN