hipoclorit
Romanian
Etymology
Borrowed from French hypochlorite.
Noun
hipoclorit m (plural hipocloriți)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | hipoclorit | hipocloritul | hipocloriți | hipocloriții | |
| genitive-dative | hipoclorit | hipocloritului | hipocloriți | hipocloriților | |
| vocative | hipocloritule | hipocloriților | |||