hoți

See also: hoti and Hoti

Romanian

Etymology

From hoț.

Verb

a hoți (third-person singular present hoțește, past participle hoțit) 4th conjugation

  1. to steal

Conjugation

    conjugation of hoți (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a hoți
gerund hoțind
past participle hoțit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present hoțesc hoțești hoțește hoțim hoțiți hoțesc
imperfect hoțeam hoțeai hoțea hoțeam hoțeați hoțeau
simple perfect hoții hoțiși hoți hoțirăm hoțirăți hoțiră
pluperfect hoțisem hoțiseși hoțise hoțiserăm hoțiserăți hoțiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să hoțesc să hoțești să hoțească să hoțim să hoțiți să hoțească
imperative — tu — — voi —
affirmative hoțește hoțiți
negative nu hoți nu hoțiți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.