hodorogi

Romanian

Etymology

From hodorog.

Verb

a hodorogi (third-person singular present hodorogește, past participle hodorogit) 4th conjugation

  1. to make a lot of noise (about old vehicles)
  2. to talk too much and loudly

Conjugation

    conjugation of hodorogi (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a hodorogi
gerund hodorogind
past participle hodorogit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present hodorogesc hodorogești hodorogește hodorogim hodorogiți hodorogesc
imperfect hodorogeam hodorogeai hodorogea hodorogeam hodorogeați hodorogeau
simple perfect hodorogii hodorogiși hodorogi hodorogirăm hodorogirăți hodorogiră
pluperfect hodorogisem hodorogiseși hodorogise hodorogiserăm hodorogiserăți hodorogiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să hodorogesc să hodorogești să hodorogească să hodorogim să hodorogiți să hodorogească
imperative — tu — — voi —
affirmative hodorogește hodorogiți
negative nu hodorogi nu hodorogiți

References

  • hodorogi in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.