hoinări
Romanian
Etymology
From hoinar.
Verb
a hoinări (third-person singular present hoinărește, past participle hoinărit) 4th conjugation
- to wander
Conjugation
conjugation of hoinări (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a hoinări | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | hoinărind | ||||||
| past participle | hoinărit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | hoinăresc | hoinărești | hoinărește | hoinărim | hoinăriți | hoinăresc | |
| imperfect | hoinăream | hoinăreai | hoinărea | hoinăream | hoinăreați | hoinăreau | |
| simple perfect | hoinării | hoinăriși | hoinări | hoinărirăm | hoinărirăți | hoinăriră | |
| pluperfect | hoinărisem | hoinăriseși | hoinărise | hoinăriserăm | hoinăriserăți | hoinăriseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să hoinăresc | să hoinărești | să hoinărească | să hoinărim | să hoinăriți | să hoinărească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | hoinărește | hoinăriți | |||||
| negative | nu hoinări | nu hoinăriți | |||||