holocen
Romanian
Etymology
Borrowed from French holocène.
Noun
holocen n (plural holoceni)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | holocen | holocenul | holoceni | holocenile | |
| genitive-dative | holocen | holocenului | holoceni | holocenilor | |
| vocative | holocenule | holocenilor | |||