horcăi

Romanian

Etymology

From horc +‎ -ăi.

Verb

a horcăi (third-person singular present horcăie, past participle horcăit) 4th conjugation

  1. to snort

Conjugation

    conjugation of horcăi (fourth conjugation, no infix)
infinitive a horcăi
gerund horcăind
past participle horcăit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present horcăi horcăi horcăie horcăim horcăiți horcăie
imperfect horcăiam horcăiai horcăia horcăiam horcăiați horcăiau
simple perfect horcăii horcăiși horcăi horcăirăm horcăirăți horcăiră
pluperfect horcăisem horcăiseși horcăise horcăiserăm horcăiserăți horcăiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să horcăi să horcăi să horcăie să horcăim să horcăiți să horcăie
imperative — tu — — voi —
affirmative horcăie horcăiți
negative nu horcăi nu horcăiți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.