horrengla
Icelandic
Etymology
From hor (“emaciation”) + rengla (“gangly person”).
Noun
horrengla f (genitive singular horrenglu, nominative plural horrenglur)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative | horrengla | horrenglan | horrenglur | horrenglurnar |
| accusative | horrenglu | horrengluna | horrenglur | horrenglurnar |
| dative | horrenglu | horrenglunni | horrenglum | horrenglunum |
| genitive | horrenglu | horrenglunnar | horrengla, horrenglna | horrenglanna, horrenglnanna |