hrepcui

Romanian

Etymology

From hreapcă +‎ -ui.

Verb

a hrepcui (third-person singular present hrepcuiește, past participle hrepcuit) 4th conjugation

  1. to scythe

Conjugation

    conjugation of hrepcui (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a hrepcui
gerund hrepcuind
past participle hrepcuit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present hrepcuiesc hrepcuiești hrepcuiește hrepcuim hrepcuiți hrepcuiesc
imperfect hrepcuiam hrepcuiai hrepcuia hrepcuiam hrepcuiați hrepcuiau
simple perfect hrepcuii hrepcuiși hrepcui hrepcuirăm hrepcuirăți hrepcuiră
pluperfect hrepcuisem hrepcuiseși hrepcuise hrepcuiserăm hrepcuiserăți hrepcuiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să hrepcuiesc să hrepcuiești să hrepcuiască să hrepcuim să hrepcuiți să hrepcuiască
imperative — tu — — voi —
affirmative hrepcuiește hrepcuiți
negative nu hrepcui nu hrepcuiți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.