huțuț
Romanian
Etymology
From huță + -uț.
Noun
huțuț n (plural huțuțuri)
- diminutive of huță
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | huțuț | huțuțul | huțuțuri | huțuțurile | |
| genitive-dative | huțuț | huțuțului | huțuțuri | huțuțurilor | |
| vocative | huțuțule | huțuțurilor | |||
References
- huțuț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN