hugium
Romanian
Etymology
Borrowed from Ottoman Turkish هجوم (hücum).
Noun
hugium n (plural hugiumuri)
Declension
singular | plural | ||||
---|---|---|---|---|---|
indefinite | definite | indefinite | definite | ||
nominative-accusative | hugium | hugiumul | hugiumuri | hugiumurile | |
genitive-dative | hugium | hugiumului | hugiumuri | hugiumurilor | |
vocative | hugiumule | hugiumurilor |
References
- hugium in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN