huiduit
Romanian
Etymology
Past participle of huidui.
Adjective
huiduit m or n (feminine singular huiduită, masculine plural huiduiți, feminine and neuter plural huiduite)
Declension
| singular | plural | |||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
| nominative- accusative |
indefinite | huiduit | huiduită | huiduiți | huiduite | |||
| definite | huiduitul | huiduita | huiduiții | huiduitele | ||||
| genitive- dative |
indefinite | huiduit | huiduite | huiduiți | huiduite | |||
| definite | huiduitului | huiduitei | huiduiților | huiduitelor | ||||
Verb
huiduit (past participle of huidui)
- past participle of huidui
References
- huiduit in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN