huiduit

Romanian

Etymology

Past participle of huidui.

Adjective

huiduit m or n (feminine singular huiduită, masculine plural huiduiți, feminine and neuter plural huiduite)

  1. booed

Declension

Declension of huiduit
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative
indefinite huiduit huiduită huiduiți huiduite
definite huiduitul huiduita huiduiții huiduitele
genitive-
dative
indefinite huiduit huiduite huiduiți huiduite
definite huiduitului huiduitei huiduiților huiduitelor

Verb

huiduit (past participle of huidui)

  1. past participle of huidui

References

  • huiduit in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN