hurduitură
Romanian
Etymology
From hurdui + -tură.
Noun
hurduitură f (plural hurduituri)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | hurduitură | hurduitura | hurduituri | hurduiturile | |
| genitive-dative | hurduituri | hurduiturii | hurduituri | hurduiturilor | |
| vocative | hurduitură, hurduituro | hurduiturilor | |||
References
- hurduitură in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN