hurmuz
Romanian
Etymology
Borrowed from Ottoman Turkish [script needed] (Hurmuz). First attested in 1669.
Noun
hurmuz m (plural hurmuzi)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | hurmuz | hurmuzul | hurmuzi | hurmuzii | |
| genitive-dative | hurmuz | hurmuzului | hurmuzi | hurmuzilor | |
| vocative | hurmuzule | hurmuzilor | |||
References
- hurmuz in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN