hurui
Romanian
Etymology
Onomatopoeic.
Verb
a hurui (third-person singular present huruie, past participle huruit) 4th conjugation
- to rumble
Conjugation
conjugation of hurui (fourth conjugation, no infix)
| infinitive | a hurui | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | huruind | ||||||
| past participle | huruit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | hurui | hurui | huruie | huruim | huruiți | huruie | |
| imperfect | huruiam | huruiai | huruia | huruiam | huruiați | huruiau | |
| simple perfect | huruii | huruiși | hurui | huruirăm | huruirăți | huruiră | |
| pluperfect | huruisem | huruiseși | huruise | huruiserăm | huruiserăți | huruiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să hurui | să hurui | să huruie | să huruim | să huruiți | să huruie | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | huruie | huruiți | |||||
| negative | nu hurui | nu huruiți | |||||
References
- hurui in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN