ișlic

Romanian

Etymology

Borrowed from Ottoman Turkish باشلق (başlık).

Noun

ișlic n (plural ișlice)

  1. a Turkish hat

Declension

Declension of ișlic
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative ișlic ișlicul ișlice ișlicele
genitive-dative ișlic ișlicului ișlice ișlicelor
vocative ișlicule ișlicelor