ierna
Romanian
Etymology
Inherited from Latin hībernāre. Doublet of hiberna, a borrowing.
Verb
a ierna (third-person singular present iernează, past participle iernat) 1st conjugation
Conjugation
conjugation of ierna (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a ierna | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | iernând | ||||||
| past participle | iernat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | iernez | iernezi | iernează | iernăm | iernați | iernează | |
| imperfect | iernam | iernai | ierna | iernam | iernați | iernau | |
| simple perfect | iernai | iernași | iernă | iernarăm | iernarăți | iernară | |
| pluperfect | iernasem | iernaseși | iernase | iernaserăm | iernaserăți | iernaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să iernez | să iernezi | să ierneze | să iernăm | să iernați | să ierneze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | iernează | iernați | |||||
| negative | nu ierna | nu iernați | |||||