ilumina

See also: iluminá

Galician

Verb

ilumina

  1. inflection of iluminar:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative

Portuguese

Verb

ilumina

  1. inflection of iluminar:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative

Romanian

Etymology

Borrowed from French illuminer, Latin illuminare.

Pronunciation

  • IPA(key): /i.lu.miˈna/

Verb

a ilumina (third-person singular present iluminează, past participle iluminat) 1st conjugation

  1. to illuminate

Conjugation

    conjugation of ilumina (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a ilumina
gerund iluminând
past participle iluminat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present iluminez iluminezi iluminează iluminăm iluminați iluminează
imperfect iluminam iluminai ilumina iluminam iluminați iluminau
simple perfect iluminai iluminași ilumină iluminarăm iluminarăți iluminară
pluperfect iluminasem iluminaseși iluminase iluminaserăm iluminaserăți iluminaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să iluminez să iluminezi să ilumineze să iluminăm să iluminați să ilumineze
imperative — tu — — voi —
affirmative iluminează iluminați
negative nu ilumina nu iluminați

Further reading

Spanish

Verb

ilumina

  1. inflection of iluminar:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.