ilustru

Esperanto

Verb

ilustru

  1. imperative of ilustri

Romanian

Etymology

Borrowed from French illustre, from Latin illustris.

Adjective

ilustru m or n (feminine singular ilustră, masculine plural iluștri, feminine and neuter plural ilustre)

  1. illustrious

Declension

Declension of ilustru
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative
indefinite ilustru ilustră iluștri ilustre
definite ilustrul ilustra iluștrii ilustrele
genitive-
dative
indefinite ilustru ilustre iluștri ilustre
definite ilustrului ilustrei iluștrilor ilustrelor