ințură
Romanian
Etymology
Unknown.
Noun
ințură f (plural ințure)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | ințură | ințura | ințure | ințurele | |
| genitive-dative | ințure | ințurei | ințure | ințurelor | |
| vocative | ințură, ințuro | ințurelor | |||
References
- ințură in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN