inaedificatus
Latin
Etymology
Perfect passive participle of inaedificō.
Participle
inaedificātus (feminine inaedificāta, neuter inaedificātum); first/second-declension participle
Declension
First/second-declension adjective.
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | feminine | neuter | masculine | feminine | neuter | ||
| nominative | inaedificātus | inaedificāta | inaedificātum | inaedificātī | inaedificātae | inaedificāta | |
| genitive | inaedificātī | inaedificātae | inaedificātī | inaedificātōrum | inaedificātārum | inaedificātōrum | |
| dative | inaedificātō | inaedificātae | inaedificātō | inaedificātīs | |||
| accusative | inaedificātum | inaedificātam | inaedificātum | inaedificātōs | inaedificātās | inaedificāta | |
| ablative | inaedificātō | inaedificātā | inaedificātō | inaedificātīs | |||
| vocative | inaedificāte | inaedificāta | inaedificātum | inaedificātī | inaedificātae | inaedificāta | |