infamat
See also: infamât
Latin
Verb
īnfāmat
- third-person singular present active indicative of īnfāmō
Romanian
Etymology
Past participle of infama.
Adjective
infamat m or n (feminine singular infamată, masculine plural infamați, feminine and neuter plural infamate)
- (literary) defamed
Declension
| singular | plural | |||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
| nominative- accusative |
indefinite | infamat | infamată | infamați | infamate | |||
| definite | infamatul | infamata | infamații | infamatele | ||||
| genitive- dative |
indefinite | infamat | infamate | infamați | infamate | |||
| definite | infamatului | infamatei | infamaților | infamatelor | ||||
Verb
infamat (past participle of infama)
- past participle of infama
References
- infamat in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN