infracțiune
Romanian
Etymology
Borrowed from French infraction.
Noun
infracțiune f (plural infracțiuni)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | infracțiune | infracțiunea | infracțiuni | infracțiunile | |
| genitive-dative | infracțiuni | infracțiunii | infracțiuni | infracțiunilor | |
| vocative | infracțiune, infracțiuneo | infracțiunilor | |||