intenționa

See also: intenționă

Romanian

Etymology

Borrowed from French intentionner.

Verb

a intenționa (third-person singular present intenționează, past participle intenționat) 1st conjugation

  1. to intend

Conjugation

    conjugation of intenționa (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a intenționa
gerund intenționând
past participle intenționat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present intenționez intenționezi intenționează intenționăm intenționați intenționează
imperfect intenționam intenționai intenționa intenționam intenționați intenționau
simple perfect intenționai intenționași intenționă intenționarăm intenționarăți intenționară
pluperfect intenționasem intenționaseși intenționase intenționaserăm intenționaserăți intenționaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să intenționez să intenționezi să intenționeze să intenționăm să intenționați să intenționeze
imperative — tu — — voi —
affirmative intenționează intenționați
negative nu intenționa nu intenționați
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.