interogație
Romanian
Etymology
Borrowed from French interrogation. Equivalent to interoga + -ție. Doublet of întrebăciune, the inherited form.
Noun
interogație f (plural interogații)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | interogație | interogația | interogații | interogațiile | |
| genitive-dative | interogații | interogației | interogații | interogațiilor | |
| vocative | interogație, interogațio | interogațiilor | |||