interregn
Romanian
Etymology
Borrowed from French interrègne.
Noun
interregn n (plural interregnuri)
Declension
singular | plural | ||||
---|---|---|---|---|---|
indefinite | definite | indefinite | definite | ||
nominative-accusative | interregn | interregnul | interregnuri | interregnurile | |
genitive-dative | interregn | interregnului | interregnuri | interregnurilor | |
vocative | interregnule | interregnurilor |