interrupturus
Latin
Etymology
Future active participle of interrumpō
Participle
interruptūrus (feminine interruptūra, neuter interruptūrum); first/second-declension participle
Declension
First/second-declension adjective.
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | feminine | neuter | masculine | feminine | neuter | ||
| nominative | interruptūrus | interruptūra | interruptūrum | interruptūrī | interruptūrae | interruptūra | |
| genitive | interruptūrī | interruptūrae | interruptūrī | interruptūrōrum | interruptūrārum | interruptūrōrum | |
| dative | interruptūrō | interruptūrae | interruptūrō | interruptūrīs | |||
| accusative | interruptūrum | interruptūram | interruptūrum | interruptūrōs | interruptūrās | interruptūra | |
| ablative | interruptūrō | interruptūrā | interruptūrō | interruptūrīs | |||
| vocative | interruptūre | interruptūra | interruptūrum | interruptūrī | interruptūrae | interruptūra | |