intrigmakare

Swedish

Etymology

From intrig +‎ -makare.

Noun

intrigmakare c

  1. schemer

Declension

Declension of intrigmakare
nominative genitive
singular indefinite intrigmakare intrigmakares
definite intrigmakaren intrigmakarens
plural indefinite intrigmakare intrigmakares
definite intrigmakarna intrigmakarnas

Further reading