invetera
Latin
Verb
inveterā
- second-person singular present active imperative of inveterō
Romanian
Etymology
Borrowed from Latin inveterare or French invétérer.
Verb
a invetera (third-person singular present inveterează, past participle inveterat) 1st conjugation
- to become a bad habit
Conjugation
conjugation of invetera (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a invetera | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | inveterând | ||||||
| past participle | inveterat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | inveterez | inveterezi | inveterează | inveterăm | inveterați | inveterează | |
| imperfect | inveteram | inveterai | invetera | inveteram | inveterați | inveterau | |
| simple perfect | inveterai | inveterași | inveteră | inveterarăm | inveterarăți | inveterară | |
| pluperfect | inveterasem | inveteraseși | inveterase | inveteraserăm | inveteraserăți | inveteraseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să inveterez | să inveterezi | să invetereze | să inveterăm | să inveterați | să invetereze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | inveterează | inveterați | |||||
| negative | nu invetera | nu inveterați | |||||
References
- invetera in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN