iriza

Romanian

Etymology

Borrowed from French iriser.

Verb

a iriza (third-person singular present irizează, past participle irizat) 1st conjugation

  1. to make, or to become iridescent

Conjugation

    conjugation of iriza (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a iriza
gerund irizând
past participle irizat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present irizez irizezi irizează irizăm irizați irizează
imperfect irizam irizai iriza irizam irizați irizau
simple perfect irizai irizași iriză irizarăm irizarăți irizară
pluperfect irizasem irizaseși irizase irizaserăm irizaserăți irizaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să irizez să irizezi să irizeze să irizăm să irizați să irizeze
imperative — tu — — voi —
affirmative irizează irizați
negative nu iriza nu irizați
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.