isteți

Romanian

Etymology

From isteț +‎ -i.

Verb

a isteți (third-person singular present istețește, past participle istețit) 4th conjugation

  1. to become clever

Conjugation

    conjugation of isteți (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a isteți
gerund istețind
past participle istețit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present istețesc istețești istețește istețim istețiți istețesc
imperfect istețeam istețeai istețea istețeam istețeați istețeau
simple perfect isteții istețiși isteți istețirăm istețirăți istețiră
pluperfect istețisem istețiseși istețise istețiserăm istețiserăți istețiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să istețesc să istețești să istețească să istețim să istețiți să istețească
imperative — tu — — voi —
affirmative istețește istețiți
negative nu isteți nu istețiți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.