istori
Italian
Verb
istori
- inflection of istoriare:
- first-person singular present indicative/subjunctive
- second/third-person singular present subjunctive
- third-person singular imperative
Anagrams
Romanian
Etymology
From istorie.
Verb
a istori (third-person singular present istorie, past participle istorit) 4th conjugation
- to tell a story
Conjugation
conjugation of istori (fourth conjugation, no infix)
| infinitive | a istori | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | istorind | ||||||
| past participle | istorit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | istor | istori | istore | istorim | istoriți | istor | |
| imperfect | istoream | istoreai | istorea | istoream | istoreați | istoreau | |
| simple perfect | istorii | istoriși | istori | istorirăm | istorirăți | istoriră | |
| pluperfect | istorisem | istoriseși | istorise | istoriserăm | istoriserăți | istoriseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să istor | să istori | să istoră | să istorim | să istoriți | să istoră | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | istore | istoriți | |||||
| negative | nu istori | nu istoriți | |||||
References
- istori in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN