iuți

See also: iuti

Romanian

Etymology

From iute +‎ -i.

Pronunciation

  • Audio:(file)

Verb

a iuți (third-person singular present iuțește, past participle iuțit) 4th conjugation

  1. to become fast

Conjugation

    conjugation of iuți (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a iuți
gerund iuțind
past participle iuțit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present iuțesc iuțești iuțește iuțim iuțiți iuțesc
imperfect iuțeam iuțeai iuțea iuțeam iuțeați iuțeau
simple perfect iuții iuțiși iuți iuțirăm iuțirăți iuțiră
pluperfect iuțisem iuțiseși iuțise iuțiserăm iuțiserăți iuțiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să iuțesc să iuțești să iuțească să iuțim să iuțiți să iuțească
imperative — tu — — voi —
affirmative iuțește iuțiți
negative nu iuți nu iuțiți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.