iuțime
Romanian
Etymology
Noun
iuțime f (plural iuțimi)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | iuțime | iuțimea | iuțimi | iuțimile | |
| genitive-dative | iuțimi | iuțimii | iuțimi | iuțimilor | |
| vocative | iuțime, iuțimeo | iuțimilor | |||