iucunditate
Latin
Noun
iūcunditāte
- ablative singular of iūcunditās
Romanian
Etymology
Borrowed from Latin iucunditas.
Noun
iucunditate f (plural iucunditatăți)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | iucunditate | iucunditatea | iucunditatăți | iucunditatățile | |
| genitive-dative | iucunditatăți | iucunditatății | iucunditatăți | iucunditatăților | |
| vocative | iucunditate, iucunditateo | iucunditatăților | |||
References
- iucunditate in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN