iureș
See also: iures
Romanian
Etymology
Borrowed from Ottoman Turkish یورش (yürüş).
Noun
iureș n (plural iureșuri)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | iureș | iureșul | iureșuri | iureșurile | |
| genitive-dative | iureș | iureșului | iureșuri | iureșurilor | |
| vocative | iureșule | iureșurilor | |||