izgonit

Romanian

Etymology

Past participle of izgoni.

Adjective

izgonit m or n (feminine singular izgonită, masculine plural izgoniți, feminine and neuter plural izgonite)

  1. banished, expelled, chased away

Declension

Declension of izgonit
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative
indefinite izgonit izgonită izgoniți izgonite
definite izgonitul izgonita izgoniții izgonitele
genitive-
dative
indefinite izgonit izgonite izgoniți izgonite
definite izgonitului izgonitei izgoniților izgonitelor

Verb

izgonit (past participle of izgoni)

  1. past participle of izgoni

References

  • izgonit in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN