janc
See also: Janč
Romanian
Etymology
Borrowed from Polish zankiel.
Noun
janc n (plural jancuri)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | janc | jancul | jancuri | jancurile | |
| genitive-dative | janc | jancului | jancuri | jancurilor | |
| vocative | jancule | jancurilor | |||
References
- janc in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN